File din Jurnalul unui Atragator

Fila 7

Astazi ma externeaza astia. In sfarsit, o veste buna. Atat pentru mine, cat si pentru nesatisfacutele care ma asteapta. Cat am stat in spital numai la ele m-am gandit. La urma urmei, asa a fost si viata mea pana acum. In 30% din timp imi aminteam cum era cand faceam sex, iar in 70%...faceam. Pana sa fiu in spital raportul era de 1% la 99%.

Au fost zile in care m-am simtit foarte singur. Priveam in jur cum toti primeau vizite…si eu, nimic. Solitudinea facea sex cu gandurile mele. Si, de fiecare data, gandurile se simteau violate... Ar fi fost atat de placut sa ma viziteze fapturile feminine, ieftine, pe care le cunosc de mic. Dar, ma gandesc ca era imposibil. Spitalul nu era atat de incapator…

Am primit fisa de externare. In cateva clipe voi pasi spre lumea mea.

Pe culoarul spitalului o vad pe Ioana. Venea spre mine. Era asemenea unui...orgasm cu picioare, purtand dresuri dinspre rupte spre sfasiate...si care se apropia din ce in ce mai mult. Sper sa rezist. Mi-a ajuns episodul cu cearceaful...

-Buna Ioana. Ce surpriza...placuta.

-Buna... Am auzit de accident si ma gandeam sa te vizitez. Esti ok? N-a fost nimic grav, nu?

- Da...sunt ok. Problema este ca au fost niste zile cumplite. M-am simtit atat de singur. Chiar ma gandeam la tine. Mi-ar fi placut foarte mult sa ma vizitezi . Probabil, gandesti ca n-as fi meritat. Recunosc, pe undeva am gresit si eu, Ioana...dar...

- Intelg. Lasa... Nu e locul si momentul oportun sa discutam astea. Am venit cu o alta problema. Bunica mea are nevoie de o suma importanta de bani. Nu am de unde face rost...

- Inteleg, Ioana. De aia sunt prietenii...Te ajut cu mare placere. La urma urmei, ma simt dator...

- Multumesc. Speram sa ma poti ajuta.

- Stai linistita, Ioana. Vii la mine, diseara, sa-ti dau banii.

-La tine? Diseara...?

- Da. E vreo problema? Oricum, e un loc perfect unde mi-ai putea...multumi...pt ajutor. Doar ai nevoie de bani...nu?

- Da... Tre' sa plec acum. Ne vedem diseara...

Ioana a plecat. Ma intorc in camera sa-mi iau la revedere de la pusti.

Intru si il zaresc cu o pustoaica...la vreo 17 ani. Pe vremea mea, fetele de 17 ani se bucurau daca aveau sanii mai mari decat cei ai papusii Barbie. Astazi, nici casa cea roz in care-si indeplinesc fanteziile plastice, Barbie si Ken, nu e asa de mare precum...formele fetei de 17 ani.

Ma uit pedofilic spre ea si realizez ca am trecut demult de 17...de 17 cetimetri.

Ii salut pe amandoi, mai privesc o data spre pustoaica, si fug grabit la baie, sa fac o....poezie scurta. Pe astea mici, dinspre puritate spre fragezime, cu carnea roz, aparent neatinsa...asa le cuceresti...

Iau o foaie si incep sa compun. Nu se stie nicidata, cat o s-o impresionez si ma va cauta...

E ca si cum Biblia ar avea o interzisa fila,
Dar eu as fi un imoral ce vrea a o rasfoi,
Ma atragi atat de mult ca esti copila,
Si am cu tine atatea fantezii...

Esti pentru mine o aspiratie interzisa,
O talie ce ma cheama sa ii simt supletea,
Si simt cum creste in mine dorinta nedescrisa,
De a avea ce-ai tu mai scump, si-anume , Tineretea.

Infaptuindu-mi pacatul, pentru tine ar parea un chin,
Dar vreau sa-ti fiu o influenta demonica,
Carnea ta roza, negustata as vrea sa ti-o domin,
E doar dorinta mea...pedofilica.

Ora 16.05 – In baie

Cu drag,

Un Atragator ( ID de MESS : un_atragator )

Tocmai cand ies din baie, copila parasea camera pustiului. Pasii mei intersecteaza directia ei de mers si ii daruiesc plin de speranta, hartia.

Fata priveste mirata, dar, totusi, intinde mana tematoare, se uita cu privirea virgina spre mine, zambeste tentant si ia biletelul...

- Este o poezie...sper sa iti placa.

- Multumesc...o s-o citesc cu interes. Pacat insa , ca desi esti atragator, ne despart cativa ani buni...

- Da...si cativa centimetri...

Pustoaica se inroseste si pleaca. Centimetrii sunt invers proportionali cu fundul ei ce se departeaza. Cu cat se duce mai departe cu atat centimetrii scad... (pana diseara, cand vine Ioana...) .

File din Jurnalul unui Atragator

Fila 6

Mirosul de medicamente nu mi se pare deloc excitant. Langa mine e un pusti dubios. Abia daca vorbeste cu mine. Se uita si ciudat. Asistentele care ma ingrijesc sunt dinspre batrane spre...descompunere. Perfuziile nu-mi inspira deloc miros de votka. Ma simt cam ghinionist...

Sunt de 3 zile aici si n-am pipait decat 2 tate. Nu erau deloc dezvoltate, nici asa rotunde, nici cu tente de silicon...erau doar tate. Nu sunt obisnuit cu asa ceva. Dar, macar aveau sfarcuri. De plictiseala erau bune si ele. Pacat ca si sfarcurile si tatele...erau ale mele...

Singuratatea asta ma omoara. Lent... . Chiar e groaznic. Aici degeaba esti atragator. Tot ce am atras pana acum e privirea dubioasa a pustiului din clipele-n care ma jucam cu sfarcurile. I-am zis sa nu se mai uite, si-n cazul in care are pofte sa se joace si el, cu ele . Cu ale lui, desigur.

Se deshide usa . Era intuneric si racoare. Pustiul dormea. De mine se apropie o asistenta. Asta pare mai frageda. Spre surprinderea mea e tanara. Se apropie lasciv , imi face semn sa nu ma tem si sa nu scot sunete...sa nu ne auda pustiul. Se apropie de urechea mea si-mi sopteste sa nu pun intrebari tampit, in genul "de ce". Cu o mana ridica cearceaful, ma apuca cu mana cealalta de pantaloni, ii trage , apoi boxerii urmeaza aceeasi soarta. Asistenta isi deschide halatul. Era atat de...goala si sfarcurile...erau mult mai intersante decat ale mele. Singura asemanare era faptul...ca erau doua.

Asistenta rasufla usurata cand imi vede tezaurul infometat. Se pare ca a scapat fara nicio zgarietura in urma accidentului. Capul ei se lasa din ce in ce mai jos, pletele ei blonde imi gadila pu...lpa si co...atele. Buzele ei moi, imi descopera tezaurul. Un moment metaforic imi strabate gandirea-mi perversa. E ca si cum blonda frageda, posesoare de sfarcuri, imi prinde-ntre buzele ei carnoase si umede, closca cu puii de aur... Apoi, aceeasi minte-mi nebuna, isi permite o inversiune perverso-literara, iar, gura blondinei mele, devine insasi closca, ce se juca...pe oua.

- E timpul pentru o noua perfuzie cu glucoza !

Usa se deschide si o asistenta batrana cu parul...spre lipsa, se apropie de mine. Idioata m-a trezit. Mmm...aveam un vis placut.

Sper sa-mi schimbe cearceaful. S-a cam udat...

ID-ul ATRAGATORULUI

Vreti sa-i transmiteti ceva Atragatorului cat timp este in spital si nu numai???

Vreti sa-l descoperiti?

Oare e atat de atragator pe cat pare?

Acum aveti acesasta ocazie . ID-ul lui este : un_atragator@yahoo.com
!!! Este STRICT ID-ul PERSONAJULUI !!!


Pe acest ID se vor primi notificari aferente noutatilor privind Jurnalul Atragatorului ! Totodata, este o ocazie unica prin care cititorii pot interactiona cu personajul. Promovati acest JURNAL si aceasta IDEE astfel incat sa-l tinem in Viata ! Trimitei linkul la prieteni, astfel incat, sa dam nastere unei comunitati!

Va multumim ,

( Autorul si Atragatorul)

File din Jurnalul unui Atragator

Fila 5 :

Ioana iar a tacut. E ignoranta. Ma gandesc ca asta m-a folosit o noapte, si-a scos orgasmul si acum....pa si la gara...

Pasii ei se grabeau spre masina. Ochii mei ii urmareau fundul acoperit de toale funerare. E interesant ...

Ma duc si eu spre masina mea. Perspective multe n-am . Cred ca ma duc sa mi caut jucaria roscata, pentru o portie de placere. Data trecuta am plecat in graba , parasind cearceafurile sifonate si gemetele sclavei mele... Asa ca, stapanul se va intoarce.

Muzica ma mangaia usor si ma facea sa ma gandesc la ele. Melodia asta imi aminteste de fostele femei, fostele fete, fostele copile, pe care mi le-am insirat prin viata, cum ar insira o gospodina sosetele stoarse pe o sarma. Unele fapturi feminine mi-au fost ca niste sosete dragi. Din cand in cand, le mai incaltam o data...

Brusc, nu se mai aude muzica. Incep sa nu mai ma simt. Sau...ma simt. Nu inteleg nimic. Deschid ochii, vad doua femei in alb. Ma atrag. As vrea sa le ating dar nu pot. Nu-mi simt mainile. Sunt foarte speriat. Ma sperie gandul ca mi-e frica. Hainele mele sunt sfasiate. Capul ma doare. Sangele imi fierbe. Sangele iese din mine... Femeile privesc ingrozite . Oare nu le atrag? Buzele lor carnoase se misca. Cred ca imi zic ceva...

De ce nu le aud? O intepatura imi rupe realitatea. Ochii imi sunt grei. Momentan, am murit...

Au trecut ore bune pana am deschis ochii din nou. Sunt intins intr-un pat. Langa mine aparate conectate, perfuzii si alte detalii care ma sperie. Nu-s obisnuit cu acest peisaj. Ma simt rau. In dreapta mea un tip ciudat la vreo 22 ani se uita nedumerit. Cu greu articulez cateva cuvinte , intrebandu-l unde sunt.

Baiatul imi explica ca am fost internat, in urma unui accident.

Sunt ingrozit...Sunt singur... Ma doare tot corpul, ma dor gandurile, ma dor cuvintele pe care-as vrea sa le rostesc...dar nu pot. Ma doare sa stiu ca nu pot. Ma doare ca n-am prieteni. Familie nu mai am. Sunt victima faptului ca a fi rebel mi s-a parut o moda. Pe mine cine ma ajuta? Am nevoie de cineva...de cineva drag...

Durerea ma cuprinde iar. Privirea se pierde in umbrele faptelor diverse.

Indur, sufar, plang...Sunt doar un atragator ; Anonim...

File din Jurnalul unui Atragator

Fila 4

Astazi e una din zilele in care ar trebui sa fiu sobru. Imi iau camasa roz , pantalonii negrii, pantofii si merg spre cimitir. La ora 11 este programata inmormantarea lui Marius.
Sper sa nu dureze foarte mult pentru ca mai am si alte planuri. Oricum, cimitirul nu este unul din locurile care m-ar atrage. Sper ca nici eu...pe el...

Ajungand acolo, privesc spre grupul de tristi purtandu-si la unison asorteul negru si ma simt in plus. Si ei se uita destul de ciudat la mine. Sa fie camasa roz de vina ?

Dar ce conteaza, mai importanta este prezenta mea aici. Pasesc incet si ma indrept spre ei. Din cand in cand privesc in jos, cat sa par afectat. De aceasta data, fermoarul este tras....

O zaresc pe Ioana si ma duc sa-i vorbesc.

- Buna Ioana. Ce faci? Singurica...?

Ioana se uita scarbita la mine si se departeaza. Avea o fata...dezgustatoare. Albul de pe chipul ei...era ciudat. Era la fel de alba ca Marius... Cred ca azi a uitat sa-si dea cu culori pe la ochi si-n obraji. De fapt, amandoi au uitat ( pe Marius il inteleg...) . Tinuta neagra nu o avantajeaza deloc. Ma uit atent la pantalonii ei cu dunga si ma intristez. Nici macar tanga nu si-a luat...

Brusc, privirea imi straluceste. O zaresc pe Otilia. Otilia este sora decedatului. Nu am mai vazut-o de peste 5 ani. A crescut si ea. Si odata cu ea...i-au crescut toate. Si-o data cu toate ale ei...mi-a crescut si mie. Pot spune ca mi-a crescut in locul si momentul nepotrivit.

- Buna Otilia !

- Buna...

- Sincere condoleante. Imi dau seama de tristetea pe care o ai in suflet. Si eu simt la fel. Din momentul in care am aflat aceasta teribila veste...parca o parte din mine s-a rupt. Am incercat sa ajung cat am putut de repede la locul accidenteului...dar eram intr-o delegatie, si practic, mi-a fost imposibil. M-am simtit atat de neputincios. As fi facut orice sa pot schimba ceva. Dar vezi tu Otilia...viata este nedreapta si uneori fura de langa noi, persoanele la care tinem cu adevarat.

- Asa este. Oricum , este bine ca ai venit. Din cate am inteles erai prietenul cel mai bun al lui Marius.

- Da...Imi era ca un frate. Imparteam cu el totul . ( Inclusiv pe Ioana - imi zic eu in gand). Acum... ma simt atat de singur. Nu cred ca voi putea sa ma obisnuiesc cu disparitia sa. Pentru mine..mereu va fi prezent. Cand aveam nevoie de un sfat, de o parere...el era acolo , langa mine, sa ma asculte, sa-mi zica ce si cum sa fac mai bine. Dar acum, Otilia, el nu mai este...Scuza-ma putin...merg sa ma plimb...sunt foarte confuz si afectat...

- Nici o problema.

Ma indepartez de grupul de plangaciosi in cautarea unei toalete ecologice. Adevarul e ca...faceam pe mine si nu stiam cum sa-i spun fetei. Si ca de fiecare data cand avem nevoie de o toaleta ..nu o gasim. Dar, ca orice atragator descucaret, zaresc un loc umbros langa un cavou... E perfect...

Acum , e altfel. Ma simt mai lejer. Iau telefonul si-l sun pe Romeo. ( Romeo este un tip cu care mai ies prin cluburi, fost coleg de facultate):

- Salut Romeo !

- Salut ma, ce faci? Pe unde mai umbli?

- Lasa-ma frate, ca-s la o inmormantare. Il stiai pe Marius , nu?

- Da...ce e cu el?

- S-a dus. A avut accident si a mierlit-o. E nasol ma. Se ducea la curve si a murit in drum spre ele.

- Da...imi pare rau...ce sa zic...

- Lasa ma, faptul e consumat. Dumnezeu sa-L ierte. Bai frate... Are o sora. Cam 24 ani asa. Bai, da e buna rau de tot. Frate, nu stiu cum sa-ti spun eu...dar uitandu-ma la ea , mi s-a facut foame. Trebuie s-o gust neaparat...

- Pai ce sa-ti zic ma...succes si sa ai pofta.

- Ba...hai ca vorbimmai tarziu, ca vad ca pleaca toti...Merg si eu, inapoi...

Ma intorc. Peste Marius deja s-a pus pamantul. In curand vor creste si flori...

La iesirea din cimitir ma intersectez cu Ioana...Era la fel de alba si plansa...

- Auzi Ioana. Te rog, asteapta sa te intreb ceva...

- Spune ce e...si lasa-ma in pace !

- Ioana...vroiam sa te intreb daca dresul ala plasa, de l-am gasit azi dimineata sub pat, e al tau...?

File din Jurnalul unui Atragator

Fila 3

O noua zi. E timpul sa las in spate amintirile cu cearceafuri parfumate de votka si sa nu-mi reprosez nimic. Prefer sa ma stiu neputincios, cand vine vorba de reprosuri. Ce-as avea sa-mi reprosez cand intr-o lume atat de mare doar eu contez?

Ioana imi era prietena. Nu i-am ranit sentimentele cu nimic. Din contra, cred ca i-a placut. Sigur sunt unicul atragator din viata ei, care a avut-o ... Posibil, ca tot eu sa fiu si-al doilea. Probabil, in aceste clipe, ea nu gandeste asa. Sta sub dus, sperand sa se linisteasca si...sa se spele de mine, de parfumul meu, si de orice lichid ce-i amintea de mine... Probabil, ma uraste. Insa, orgasmul ei de aseara era de alta parere. El, in toata splendoarea lui, parea sa-mi multumeasca pentru ca exist, pentru ca l-am scos din ea, pentru ca l-am facut posibil. Am facut o fapta buna: l-am eliberat! Raportandu-ma acum la Ioana, pot spune ca am investit in ea ce era mai bun, si am scos la fel...ce era mai bun ! Iar acum, daca ma gandesc la sentimente...cred ca ea e vinovata ca nu si le-a gestionat. Oricum, Ioana e o fata de treaba. La fel si perchea rosie de tanga pe care o purta...

In dimineata asta m-am gandit sa-l sun pe Marius. Sa-i povestesc totul. De fapt, sa fiu sincer, nu ma intereseaza de ce a inselat-o, cu cine, daca e prima oara...sau ce ar avea de gand in continuare. Chiar sunt curios daca Ioana a ajuns si cu el la orgasm. M-a fascinat acest moment de aseara... Cred ca mai vreau...cel putin o data.

Am vorbit cu el. Surprinzator, nu s-a suparat. Din contra, mi-a placut faptul ca a inteles perfect totul. La urma urmei suntem barbati. Barbatii bifeaza. Mai ales ca o asteptam de 9 ani...

Diseara ma intalnesc cu el. Mergem la tonomate ce ne confera placeri de-o noapte. Sau, poate si mai multe nopti, daca nimerim acelasi colt de strada si aceeasi bucata de carne, de inchiriat.
Sper, de aceasta data sa gasesc una mai curata. Acum 2 sapatamani m-am ales cu niste mancarimi dubioase si cu un portofel lipsa.

Marius m-a sunat sa-mi spuna ca intarzie. Era deja 23.27. Ma duc inainte...nu-l mai astept. Pana vine el am timp sa rezolv una.
Mi-o aleg pe roscata. Nu pare sa stie prea multe. E cam rigida. Probabil, e la debut in de-ale meseriei. Oricum, e norocoasa ca a dat de un atragator. Se vedea pe fata ei ca o atragem ( eu si banii mei). In timpul actiunii...am cam facut-o cu...noduri. Am uitat sa mi opresc telefonul si tot suna. De data aceasta era a 7-a oara. Dau bucata de carne purtandu-si anexa de par roscat de pe mine, imi cer scuze , soptindu-i sa termine singura treaba si ma indrept spre telefon.

Ma cautase Marius. Il sun inapoi :

- Alo. Ce dracu' ma suni ma? Aveam si eu treaba cu o roscata.
- Alo...? Scuza-ma. Ioana sunt...
- Aaa. Buna Ioana. Credeam ca e Marius... Ce cauti cu el? Sa nu-mi zici ca dupa nebunia de aseara te-ai intors la el. Sigur era mai bine cu mine...nu? Sau de aia m-ai si sunat...
- Esti un prost ! Marius a avut accident. A murit...

Ioana mi-a inchis...

Mi-am tras pantalonii pe mine, si dau sa ies in graba.

Te mai intorci? M-a intrebat roscata...

Sunt singur pe strada. Acum ma incearca multe ganduri. Este deja noapte si liniste. Privirea mea se indreapta in jos. Surad...

Imi uitasem fermoarul deschis...