4 ani , 4 scene, 4 etape, 4 trepte parcurse... toate concentrate intr-un Dans general. Am pasit ca un incepator, ca un copil temator care nu stie sa inoate si merge la prima lectie de a invinge hidrofobia . Si cum nimeni nu s-a nascut un invatat , am avut de acumulat o sumedenie de noi secrete in dorinta noastra de a deveni acel Nr 1.
Eu, insa, spre deosebire de voi, n-am urmarit acest lucru...Eu sunt doar ce am vrut sa fiu in ochii vostri!
Am dansat, am stiut sa ma bucur de ce este cel mai frumos, am stiut sa ma ridic atunci cand scena,prea lacuita, mi-a facut probleme, am reusit sa ridic capul si sa-mi duc dansul la final.
Chiar si fara o partenera, dansul are farmec... . De multe ori, m-am simtit mai in largul meu valsand cu...optimismul, acel partener...pe care multi il refuza sau il ignora.
Cat de des v-ati scufundat prin crize observand ca nu pasiti inainte, ci inapoi ? Cat de des v-ati crizat cand dupa ce ati ajuns la farmacie, ati observat ca nu exista NUROFEN pt. CRIZE SI DEPRESII? De ce nu luati viata ca un dans, cu doi pasi inainte si unul inapoi? Va este rusine sa recunoasteti ca dansati cu viata ? Va ingrozeste gandul ca viata e o curva ? Pe mine chiar ma bucura, si ma mandresc : Da, Partenera mea e o curva! Una de lux... Oricum nu e prima curva cu care dansez... . Dar, ma rog... pt. a nu va simti jignite, va spun... featuring-uri ( totusi, vbesc acu’ de colaborari scurte, unele dansuri cu partenere de...o noapte, hai doua,trei... ). Si cum aceste „colaborari” aduc "succesuri", placeri ( orgasme???) s-au extins pe orizonturi medii si lungi de timp...aducand, intr-un final, profitul prognozat.
Si revenind...in evolutia asta, uneori, nu depindem doar de noi insine. Avem nevoie si de alti parteneri de dans. Si Doamne, ce norocos ma simt... Am avut parte de partenere de o incontestabila valoare, atat din generatia mea cat si alte partenere...din juriu, sa le zic asa ...ca de aia am ajs in anul 4...inaintea...dansului de final ! N-au contat atat de mult calitatile dpv tehnic aferente dansului, cat acele aspecte false, teatrale, acele masti, pe care le port cu mandrie pe fata. Si chiar ma falesc cu acest set de masti... purtate de la inceput...masca de cartier, de manelist, de fustangiu, de poet, de increzut, de impertinent, de acel bun samaritean care va intinde o mana pt a va promova si a va face vedete, de a va aduce pe scena...si a va ridica pana cand voi trage cerceaful, pardon...cortina peste...prestatia voastra...neremunerata in Ron sau Euro. ( Si nu...nu simulam orgasme!!! )
Deci, mai dansatorilor si dansatoarelor...capul sus mereu( si nu numai - capul-)... dansati mai mult cu optimismul , decat cu parteneri palpabili... bucurati-va chiar si de pasii inapoi...caci, si ei dau farmec dansului… .
Concluzionand… ma bucur ca am reusit sa particip la…”Dansez pentru ASE” , sa infaptuiesc atatea vise, pe de o parte, si sa spulber tot atatea, pe de alta parte…
Viata e o curva…ASE-ul e plin de Viata, ador sa trec prin Viata! Pe diploma va scrie : Absolvent ASE ! – Hmm… ce curva ma simt !
