Fila 2
Incepe o noua zi. Este 27. Imi amintesc ca azi trebuia s-o sun pe “Aia” (“Aia” fiind unul din cele 37 de numere de telefon pe care le-am procurat aseara din club). Ce conteaza...aleg un numar la intamplare...si ii dau beep. Ma gandesc ca din 37 de numere apelate, o nimeresc pe “Aia”. La urma urmei, toate-s la fel. Vreo 6 galeti jumate de apa…cu doua bucati de carne rosie, pe post de buze, si a dracului de gustoasa. (Cand zic 6 galeti de apa ma gandesc ca omul e alcatuit in proportie de 70% din apa) . Acum ma uit ca prostul (atragator) la apeluri. Cine m-a pus sa le salvez “1”, “2”,”3”...”37” ? In fine, o aleg pe a-7-a si ii dau beep. Tre’ sa ma sune ea inapoi...ca na...eu sunt atragatorul.
Ma suna. Diseara ies in Mall. Ma duc sa-mi calc camasa roz ...
Peste o ora ma vad cu ea. Emotii nu am...Doar sunt atragator, nu?
Telefonul iar ma striga. Este Ioana. ( Ioana este o foarte buna prietena de a mea. O stiu de 9 ani. E genul de prietena buna care culmea…e si “buna” dar nu te-ai convins de asta…ca na…sunteti prieteni buni. Prietenul ei e Marius – prieten bun si cu mine( nici de el nu m-am convins)...) .
Ioana era foarte suparata. Plangea. Tocmai s-a despartit de Marius. Cred ca a inselat-o. M-a intrebat, daca pot sa ies cu ea, deoarece, nu doreste sa mearga in halul asta acasa, sa o vada ai ei. Brusc, devin om... Imi dau seama prin ce trece. Anulez intalnirea cu “Aia” si ma duc in parc sa ma vad cu Ioana....
Ioana era de nerecunoscut. Rimelul scurs era direct proportional cu tristetea crescanda din sufletul ei. Lacrimile...erau doar rezultate. Rezultatele unei relatii de 8 ani...rezultatele a ceea ce inseamna sa iubesti ca o naiva...un ce? Un Bou?
O inteleg... Marius s-a purtat ca o “chestie” ce-a imbracat o haina de om, pe care i-a daruit-o un poet alcoolic, si-n plus, in loc de epitete, i-a pus, cica, o minte...de poet, de poet alcoolizat.
Am dus-o pe Ioana din parc intr-un bar. M-am gandit ca e bine sa bem. Poate uita, cel putin momentan, de tristete, si , poate, e mai placut gustul de votka decat gustul amar... . Am baut amandoi. Ioana imi canta la ureche, monosilabic...ceva. Era un "ceva" rezultat din votka consumata. Inteleg ca s-a cam ametit...si nu poate merge asa acasa... . O iau la mine...
In 27 de minute am ajuns. Deja era tarziu si ne bagam in pat. Ioana incepuse sa rada. Era ca un copil. Ioana incepea sa-mi para placuta. Ioana ma atragea. Devenea tentanta...iar mie...mie mi-era foame. Dar imi era o prietena buna. Nu trebuia sa uit asta. Totusi sunt om, un om...atragator...
(...) A doua zi, dimineata, ma trezesc. Langa mine era...doar cearceaful alb, mirosind a votka. Langa el un bilet : “ Esti cea mai josnica persoana! Te-am crezut un prieten adevarat! Am fost proasta, de 2 ori ca m-am increzut in voi, barbatii”.
Ma intreb... Oare s-a suparat??
