Thursday, June 4, 2009

File din Jurnalul unui Atragator

Fila 4

Astazi e una din zilele in care ar trebui sa fiu sobru. Imi iau camasa roz , pantalonii negrii, pantofii si merg spre cimitir. La ora 11 este programata inmormantarea lui Marius.
Sper sa nu dureze foarte mult pentru ca mai am si alte planuri. Oricum, cimitirul nu este unul din locurile care m-ar atrage. Sper ca nici eu...pe el...

Ajungand acolo, privesc spre grupul de tristi purtandu-si la unison asorteul negru si ma simt in plus. Si ei se uita destul de ciudat la mine. Sa fie camasa roz de vina ?

Dar ce conteaza, mai importanta este prezenta mea aici. Pasesc incet si ma indrept spre ei. Din cand in cand privesc in jos, cat sa par afectat. De aceasta data, fermoarul este tras....

O zaresc pe Ioana si ma duc sa-i vorbesc.

- Buna Ioana. Ce faci? Singurica...?

Ioana se uita scarbita la mine si se departeaza. Avea o fata...dezgustatoare. Albul de pe chipul ei...era ciudat. Era la fel de alba ca Marius... Cred ca azi a uitat sa-si dea cu culori pe la ochi si-n obraji. De fapt, amandoi au uitat ( pe Marius il inteleg...) . Tinuta neagra nu o avantajeaza deloc. Ma uit atent la pantalonii ei cu dunga si ma intristez. Nici macar tanga nu si-a luat...

Brusc, privirea imi straluceste. O zaresc pe Otilia. Otilia este sora decedatului. Nu am mai vazut-o de peste 5 ani. A crescut si ea. Si odata cu ea...i-au crescut toate. Si-o data cu toate ale ei...mi-a crescut si mie. Pot spune ca mi-a crescut in locul si momentul nepotrivit.

- Buna Otilia !

- Buna...

- Sincere condoleante. Imi dau seama de tristetea pe care o ai in suflet. Si eu simt la fel. Din momentul in care am aflat aceasta teribila veste...parca o parte din mine s-a rupt. Am incercat sa ajung cat am putut de repede la locul accidenteului...dar eram intr-o delegatie, si practic, mi-a fost imposibil. M-am simtit atat de neputincios. As fi facut orice sa pot schimba ceva. Dar vezi tu Otilia...viata este nedreapta si uneori fura de langa noi, persoanele la care tinem cu adevarat.

- Asa este. Oricum , este bine ca ai venit. Din cate am inteles erai prietenul cel mai bun al lui Marius.

- Da...Imi era ca un frate. Imparteam cu el totul . ( Inclusiv pe Ioana - imi zic eu in gand). Acum... ma simt atat de singur. Nu cred ca voi putea sa ma obisnuiesc cu disparitia sa. Pentru mine..mereu va fi prezent. Cand aveam nevoie de un sfat, de o parere...el era acolo , langa mine, sa ma asculte, sa-mi zica ce si cum sa fac mai bine. Dar acum, Otilia, el nu mai este...Scuza-ma putin...merg sa ma plimb...sunt foarte confuz si afectat...

- Nici o problema.

Ma indepartez de grupul de plangaciosi in cautarea unei toalete ecologice. Adevarul e ca...faceam pe mine si nu stiam cum sa-i spun fetei. Si ca de fiecare data cand avem nevoie de o toaleta ..nu o gasim. Dar, ca orice atragator descucaret, zaresc un loc umbros langa un cavou... E perfect...

Acum , e altfel. Ma simt mai lejer. Iau telefonul si-l sun pe Romeo. ( Romeo este un tip cu care mai ies prin cluburi, fost coleg de facultate):

- Salut Romeo !

- Salut ma, ce faci? Pe unde mai umbli?

- Lasa-ma frate, ca-s la o inmormantare. Il stiai pe Marius , nu?

- Da...ce e cu el?

- S-a dus. A avut accident si a mierlit-o. E nasol ma. Se ducea la curve si a murit in drum spre ele.

- Da...imi pare rau...ce sa zic...

- Lasa ma, faptul e consumat. Dumnezeu sa-L ierte. Bai frate... Are o sora. Cam 24 ani asa. Bai, da e buna rau de tot. Frate, nu stiu cum sa-ti spun eu...dar uitandu-ma la ea , mi s-a facut foame. Trebuie s-o gust neaparat...

- Pai ce sa-ti zic ma...succes si sa ai pofta.

- Ba...hai ca vorbimmai tarziu, ca vad ca pleaca toti...Merg si eu, inapoi...

Ma intorc. Peste Marius deja s-a pus pamantul. In curand vor creste si flori...

La iesirea din cimitir ma intersectez cu Ioana...Era la fel de alba si plansa...

- Auzi Ioana. Te rog, asteapta sa te intreb ceva...

- Spune ce e...si lasa-ma in pace !

- Ioana...vroiam sa te intreb daca dresul ala plasa, de l-am gasit azi dimineata sub pat, e al tau...?

11 comments:

  1. - Ioana...vroiam sa te intreb daca dresul ala plasa, de l-am gasit azi dimineata sub pat, e al tau...?


    Waah..deci asta a fost uraaat:-s

    ReplyDelete
  2. Astept fila 5..
    Ma gandesc oare ce reactie o fi avut Ioana..?
    o palma ceva.. sau un raspuns calm:>
    :)) :D

    ReplyDelete
  3. Interesant ca ti-ai propus sa mergi pana dincolo de ridicol. Oricum iti apreciez stilul de a scrie, dar ai grija sa nu devina plictisitoare joaca asta.

    ReplyDelete
  4. Hey...fila 5? Lasi fata sa sufere neconsolata?

    ReplyDelete
  5. aaaa...povestea asta e genul" inspirata dintr-o poveste adevarata"? ca e cam urat, atunci...[cam albi...au uitat sa se machieze...pe Marius il inteleg-asta mi-a placut]:))

    ReplyDelete
  6. ma gandeam ca stilul tau acid e placut.si am ajuns la concluzia ca e asa"iti place pana cand nu e indreptat impotriva ta".omule, nu te-as vrea in preajma mea:)

    ReplyDelete
  7. chiar ca esti sobru:)) eu nu prea am mai scris...nu mai am chef simt ca scriu degeaba ca oricum nu citeste nimeni:| da'mi un sfat.
    Skama

    ReplyDelete
  8. sa scrii in continuare ! "cineva" citeste...chiar de este el, doar un atragator !

    ReplyDelete
  9. Ahahaha... Ce umor sarcastic !
    Simt nevoia sa evidentiez...

    De aceasta data, fermoarul este tras....
    pe Marius il inteleg...
    Nici macar tanga nu si-a luat...
    odata cu ea...i-au crescut toate. Si-o data cu toate ale ei...mi-a crescut si mie
    Imparteam cu el totul (Inclusiv pe Ioana)

    :))

    ReplyDelete
  10. tare..asteptam continuarea/continuarile

    ReplyDelete
  11. deci,ultima propozitie face totul:))

    ReplyDelete

Relaxare muzicala

Cititorii mei pe glob