Sunt atatea doamne,
Ce ne privesc zambind,
Si ma intreb eu, Doamne...
De ce iubim noi tarfele,
Care iubind...ne mint ?
Servicii ne ofera toata ziua,
Oferte-s chiar si noaptea toata,
Prestari de placeri vreme multa,
Caci prea mult, nu e niciodata!
In diminetile urmatoare,
Spre locul vostru, voi porniti,
Lasand in apartamente goale,
Niste barbati...cam multumiti.
Postati peisaje ce ne par inedite,
Banalelor trotuare gri de Bucuresti,
Impodobite fiind, de pulpe dezgolite,
Peisaj-preludiu al placerilor trupesti.
Cu banii dati, spre voi, noi vom privi,
Sa admiram al tocurilor sublim mers,
Dar astazi, spre altii voi veti rataci,
Si va vom plange-n rima unui vers.
Dar lacrimile acestui vers al nostru,
L-o duce, poate-un rece vant, pana la voi,
Iar voi...
Citindu-l cu atentie,
Veti plange, poate, dupa noi...
Acum, ochii vostri simt ca ma privesc,
Iar eu, va ador si va urasc,
Prin intermediul acestui vers,
Dar, prin ochii strident rimelati,
Voi va mirati...
M-ati ascultat,
Va multumesc...
Acum plecati !
ma gandeam demulte ori la strofele:
ReplyDeleteintr-un cer violet
luna sa dus sa se culce...
abia atunci e dimineata pentru unii, animati de unele,unele care exista si probabil nu stiu multi ce se petrece in sufletul lor."le ador...si le urasc!"