Saturday, September 26, 2009

File din Jurnalul unui Atragator



Fila 11


Ioana îşi târăşte paşii spre bucătărie. Ciorapii ei flausati şi roz îmi freacă podeaua îmbibată în gemetele din trecut. Incoerenta gândurilor mele mă sperie. O să-i respir Ioanei, în faţă, nişte cuvinte bâlbâie, far’ de noimă. Starea aceasta nu îmi este deloc comodă. Până acum, mă bazam pe partea de jos mai mult. Regret că-n unele momente nu mi se scoală şi mintea.

Printre dinţii care altadata ciupeau sfârcuri jucăuşe, acum ies cuvinte care vor să contureze o trăire. O trăire pe care mi-am permis-o de când mi-am închipuit-o pe Ioana altfel. Pas cu pas, cum ai înşira rufele pe-o sârmă, cuvintele mele se leagă formând idei. Ioana le prinde frumos în cârligele minţii. Acum atârnă în gândirea ei. Sper că nu le va ignora, lăsându-le să se usuce.

Ioana este uimită. Rufele gândirii mele nu-s murdare ca şi până acum. Înălbitorul venit din adâncul simţirii mele pare s-o surprindă. Gândurile-mi sunt albe şi pure. Şi fără clor, fără Ace, ¦doar din inimă, iar ţesătura gândurilor mele nu este afectata.

Asemenea gospodinelor mulţumite de noul detergent, Ioana mă îmbrăţişează. Hm, mă gândesc dacă o să mă recomande şi prietenelor.

Ioana pare că a înţeles că prin cuvinte am definit ceea ce ce simt pentru ea. Ioana, de acum, are încredere că atrăgătorul este doar personajul rânjind din pozele inramate si atât. Sau asta mi-a lăsat Ioana să înţeleg. Mi-am pus toată încrederea în sărutul ei, îmbibat în lacrimile sincerităţii. Sper să fii fost lacrimi. Nasul nu părea să-i curga.

În cele din urmă, luându-şi banii de la mine, Ioana se îndreaptă spre casa bunicii ei, pentru a ajuta-o cu suma promisă.

Noi am fixat că ne vom revedea ziua următoare, pentru a lua prânzul în oraş. Primul nostru prânz de când suntem împreună.

Orele au trecut cu repeziciune. Toată noaptea m-am gândit la Ioana şi la mine. Este prima şi singura fată care m-a făcut să mă simt nesigur în a alege cuvintele. Nesiguranţa venea din frica nepotrivirii lor. Doream atât de mult ca ea să înţeleagă ceea ce simt. Se pare că a înţeles chiar şi din cuvintele-mi emotive.

Am ajuns cu 30 de minute mai devreme. Eram nerăbdător s-o revăd pe Ioana. Minutele trec. Par să fii trecut mai mult de 30. Gândesc că Ioana a pierdut destul timp în alegerea culorilor care-i vor acoperi micile imperfecţiuni. Dar, totusi, dureaza cam mult. Devin agitat, neliniştit . Agitaţia mă freacă pe interior. Simt că devin acel penibil clasic de care râdeam în trecut. Acel bou aşteptând degeaba lângă un stâlp, cu un trandafir în mână. Acel bou privind spre unele fete, gandind că asta trebuie să fie a lui, şi apoi, bătând nervos din picior . Degeaba. Nu era ea. Ea nu mai venea. Acel bou, care se fereşte de câinii care-şi fac nevoile lângă acel stâlp. Boul asteptand devenise una cu stâlpul. Ţeapăn, fix, tâmp...rece.

Îmi caut un şerveţel să-mi şterg pantalonii. Un câine m-a crezut stâlp. Nu-i nimic.

Şi alţi atrăgători m-ar fi crezut la fel.

9 comments:

  1. asta e valabil nu numai la o intalnire, nush de cate ori nu m-am simtit la fel iluzinandu-ma ca poate poate o sa am o relatie.:)

    ReplyDelete
  2. mi se pare mie, sau se contureaza prima deceptie a atragatorului? Daca mi se pare, sorry, my bad :D. Orice ar fi, eu am asteptat foarte mult fila 11, care a venit dupa MULT timp. Astept cu multa nerabdare fila 12 :D

    ReplyDelete
  3. "Îmi caut un şerveţel să-mi şterg pantalonii. Un câine m-a crezut stâlp. Nu-i nimic.":))
    Hmm a trecut cam mult timp.Credeam ca s-a intamplat ceva cu Atragatorul.Dar daca stau bine sa ma gandesc..chiar se intampla ceva cu el:-?
    Cel putin asa pare:)) dar mi se pare greu de crezut [-x

    ReplyDelete
  4. Auzi...tinere! De ce nu intri si pe celalalt blog cu poze? Am comentat acolo ...imi place mult!
    O zi buna!

    ReplyDelete
  5. posibil sa se indragosteasca atragatorul nostru....doar si el are suflet....

    ReplyDelete
  6. "mă gândesc dacă o să mă recomande şi prietenelor"
    "Nasul nu părea să-i curga"
    Fraze de genul asta fac lectura savuroasa. E un fel de tragi-comedie, de ironie combinata cu lamentare, e fain.

    ReplyDelete
  7. Un câine m-a crezut stâlp. Nu-i nimic.
    Şi alţi atrăgători m-ar fi crezut la fel.
    ai dreptate

    ReplyDelete
  8. imi place..scrii foarte frumos,din inima!Bafta in continuare

    ReplyDelete
  9. Fi-la "dois-pe", fi-la "dois-pe", fi-la "dois-pe"!

    ReplyDelete

Relaxare muzicala

Cititorii mei pe glob